Scriu viruşi

Kamran Mir Hazar Curtea de Arges International Festival 2012 Photo by: Igor Ursenco

Kamran Mir Hazar
Curtea de Arges International Festival 2012
Photo by: Igor Ursenco

 1.

Scriu viruşi

Şi labirinturi electronice

În pană de curent şi fără computer

Într-o casă închiriată, cu şapte mii pe lună;

Kabul, capitala afgană!

Ce poem stupid e acesta?

Te întrebi, sunt poezie aceleaşi cuvinte singuratice care

se plimbă pe coridoare electronice,

Izolate de propria existenţă,

Aruncate, fără altă şansă decât de-a deveni un poem?

Priveşti imaginaţia hălăduind pe cărări,

peste cărări,

Arunci lasoul spre încă un cuvânt,

Încercând să-l îmblânzeşti pe sălbatic,

Iar dacă nu-ţi iese,

Nu mai funcţionezi,

Ca un computer stricat.

 

2.

 

Era odată cineva, cineva care scria viruşi

În spatele unui computer pe motorină

Căutând URL-uri şi

Se trimitea un mail anonim

Care te contecta la un site, infectat;

„Sunt din Florida, SUA, am 23 de ani,

Caut pe cineva care să-mi urmeze link-ul,

să-l fac fericit”;

Să deschizi mailul şi să faci pe cineva fericit?

În primul rând, opreşte programele;

Trecând prin securitate, tastând 97, 98, 99,

Apropiindu-te de moartea pasiunii între zero şi unu.

Un scriitor de viruşi a băut o jumătate de sticlă de bere Dintr-o-nghiţitură;

Apoi, morţile computerelor;

Mai întâi, în estul Parisului, o casă;

Australia, încă trei minute,

Un bărbat aşteaptă la birou să se termine ultimile

minute de tură

Trebuie să ajungă acasă;

În jumătate de oră începe o petrecere;

Filipine, câteva minute mai târziu,

 

O fată de 19 ani

Într-un chat room,

Expunându-şi trupul folosit;

În Egipt, mai mult sau mai puţin la fel,

 

Iar în dimineaţa următoare, Kabul.

 

3.

 

Tu şi tu, şi cu tine,

Da, tu şi, de asemenea, tu,

Sunteţi cu toţii arestaţi!

 

4.

Mi se spune nu mai scrie!

Dacă mai scrii, o să-ţi arătăm Guantanamo acasă,

Dacă mai scrii, o să te omorâm.

Kabul, vara lui ‘07

Mâinile în cătuşe, picioarele legate;

Aici e Afghanistanul şi-aici se-ntâmplă totul,

Leşuri peste leşuri.

Poemul n-are altă şansă decât să se oprească din scris.

Asta-i închisoarea.

 

5.

O vrabie de Kabul a fost întrebată

Cam ce-ar avea de gând omenirea?

Vrabia s-a gândit ce s-a gândit şi a murit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *